Словарь:ține

Румынский

Морфологические и синтаксические свойства

	Modul indicativ
	Prezent	Imperfect	Perfectul compus	Viitorul I
Eu	țin	țineam	am ținut	voi ține
Tu	ții	țineai	ai ținut	vei ține
El Ea	ține	ținea	a ținut	va ține
Noi	ținem	țineam	am ținut	vom ține
Voi Dumneavoastră	țineți	țineați	ați ținut	veți ține
Ei Ele	țin	țineau	au ținut	vor ține
	Conjunctiv, p. 3
	să țină
	Participiu
	ținut
	Gerunziu
	ținând

ți-ne

Глагол, 3-е спряжение.

Корень: -țin-; окончание: -e.

Произношение

• МФА: ['t͡sine]

Семантические свойства

Значение

1. держать ◆ Nu puteam înțelege, ce el ținea în mînă.
   Я не мог понять, что он держит в руке.

Родственные слова

Ближайшее родство
существительные: ținere, ținut

Этимология

Происходит от лат. tenere «держать», далее из праиндоевр.| *ten- «тянуть, натягивать».